 |
 |
 |
 |
INFLUENTA SARITURII VERTICALE CU CONTRAMISCARE SI A SARITURII IN ADANCIME ASUPRA DETENTEI LINIARE ORIZONTALE LA ATLETII IN VARSTA DE 11 ANI
Cecilia Gevat, Alin Larion, Cristian Popa, Ionela Panturu
Universitatea Ovidius, Constanta
INTRODUCERE
Forta rapida este o aptitudine care influenteaza cresterea indicatorilor vitezei maxime de deplasare. Se stie ca folosirea unui program de antrenament de tip exploziv duce la imbunatatirea vitezei maxime de manifestare a fortei si deci a fortei rapide.
Exercitiile pliometrice reprezinta un domeniu inca foarte controversat mai ales cand este vorba de pregatirea fizica la copii, parerile diferitilor autori ai domeniului fiind impartite atat in folosirea exercitiilor de tip pliometric, cat si asupra pregatirii de forta la varste mici ale copilariei si prepubertatii.
In acest studiu propunem experimentarea sariturii pe verticala cu contramiscare si a sariturii in adancime in antrenamentul atletilor in varsta de 11 ani.
IPOTEZA
Am pornit acest studiu de la presupunerea ca saritura verticala cu contramiscare si saritura in adancime de la 25 cm, cu ricosare pe verticala tot la 25 cm, influenteaza pozitiv valoarea sariturii in lungime fara elan.
I. Fundamentarea teoretica a experimentului
Succesul performantei sportive la niveluri de elita depinde uneori foarte mult de forta exploziva a picioarelor pe care o dezvolta sportivul. In unele sporturi individuale, precum si in atletism, este esentiala atingerea si folosirea unor niveluri mari de forta rapida pentru a obtine performante notabile in probe de sarituri si sprint.
Saritura pe verticala poate fi obtinuta printr-o ghemuire rapida urmata de o faza propulsiva. Faza de ghemuire e numita contramiscare pentru ca are o directie opusa miscarii dorite (www.com/verticaljump). In timpul coborarii din faza de ghemuire, soldul, genunchii si gleznele sunt flexate in pozitii ce intind muschii; acestia vor actiona in faza sariturii intinzand articulatiile enumerate mai sus.
S-a dovedit ca, in afara de imbunatatirea capacitatii de producere a fortei de catre muschi, acest mecanism de preintindere imbunatateste performanta de a sari folosind cateva dintre insusirile elastice ale muschilor si tendoanelor: cresterea distantei pe care forta se poate manifesta, fapt ce conduce la prelungirea etapei propulsive si preluarea unei parti din relaxarea musculara, aceasta fiind asociata cu fazele initiale ale dezvoltarii tensiunii musculare.
O enumerare a muschilor si a grupelor de muschi ce contribuie in miscarea sariturii pe verticala a fost enuntata pe etape: (www.com/verticaljump)
- etapa 1: cand corpul se misca din pozitia normala catre punctul inferior al actiunii - contramiscarea;
- etapa a 2-a: cand corpul se misca in sus, desprinzandu-se de sol - propulsie.
Etapa 1
Inclinarea anterioara a pelvisului - muschiul iliac - contractie concentrica.
Flexia soldului - iliopsoas - contractie concentrica;
- - croitor- contractie concentrica;
- - rectus femoris - contractie concentrica;
- - fascia lata - contractie concentrica;
- - fesieri - contractie concentrica.
Flexia genunchiului - croitor - contractie concentrica;
- - popliteu - contractie concentrica;
- - semitendinos - contractie concentrica;
- - semimembranos - contractie concentrica;
- - biceps femural - contractie concentrica.
Flexia dorsala - tibial anterior- contractie concentrica;
- - tertialul peroneului - contractie concentrica;
- - extensor al degetelor - contractie concentrica;
- - extensorul lung al halucelui - contractie concentrica.
Extensia degetelor de la picioare
- - extensorul scurt si lung al degetelor - contractie concentrica;
- - extensorul lung al halucelui - contractie concentrica;
- - extensorul scurt al halucelui - contractie concentrica.
Flexia trunchiului
- - abdominal drept - contractie concentrica;
- - oblici externi - contractie concentrica;
- - oblici interni - contractie concentrica.
Etapa a 2-a
Inclinarea posterioara a pelvisului - psoas minor - contractie concentrica;
Extensia soldului
- - semimembranos - contractie concentrica;
- - posterior gluteus- contractie concentrica;
- - fesieri - contractie concentrica;
- - tendoane - contractie concentrica.
Extensia genunchiului
- - rectus femoris - contractie concentrica;
- - vastul lateral - contractie concentrica;
- - vastul intermediar - contractie concentrica;
- - vastul mijlociu - contractie concentrica.
Flexia plantara
- - gastronecmian - contractie concentrica;
- - solear - contractie concentrica;
- - plantar - contractie concentrica;
- - tibial posterior - contractie concentrica;
- - lungul peroneului - contractie concentrica;
- - scurtul peroneului - contractie concentrica;
- - flexorul degetelor - contractie concentrica.
Flexia degetelor de la picioare
- - flexorul lung al degetelor - contractie concentrica;
- - flexorul scurt al degetelor - contractie concentrica;
- - flexorul lung al halucelui - contractie concentrica;
- - flexorul scurt al halucelui - contractie concentrica.
Extensia trunchiului
- - erector spinal - contractie concentrica;
- - quadratus lumborum - contractie concentrica.
Conform testului efectuat de Gehri (1998) pe 2 grupe de subiecti cu antrenamente diferite, s-a descoperit ca antrenamentul grupei care a executat saritura in adancime a crescut in inaltime la saritura pe verticala cu o medie de 110,95% si cu 108,04 la saritura verticala cu contramiscare. Antrenamentul grupei la saritura verticala cu contramiscare a imbunatatit media sariturii pe verticala cu 105,4% si cu 108,74% la saritura in adancime. Diferentele dintre cele doua grupe de saritori nu au fost statistic semnificative.
Grupa de saritori "Countremovement" ("saritura verticala cu contramiscare") a imbunatatit producerea de energie la saritura pe verticala cu 8.60J/saritura verticala cu contramiscare, care a fost statistic semnificativa.
Aceasta grupa a imbunatatit totodata producerea de energie pozitiva la saritura in adancime cu 15,48J, desi aceasta imbunatatire nu a fost semnificativa. Saritura in adancime a obtinut imbunatatiri semnificative la cele doua probe de sarituri (11,11J in saritura pe verticala cu contramiscare si 18,39J in saritura in adancime).
Potrivit lui Gehri (1998), programul sariturii in adancime si a sariturii verticale cu contramiscare s-a dovedit a fi eficace in imbunatatirea inaltimii sariturii pe verticala si producerea de energie pozitiva.
II. Organizarea experimentului
II.1. Material si metoda
Studiul s-a efectuat pe 10 subiecti in cadrul Complexului Sportiv "Badea Cartan", sala de atletism, timp de 4 saptamani, cu o frecventa de 3 antrenamente pe saptamana in conditii optime de temperatura, umiditate, clima. Subiectii au fost atleti in varsta de 11 ani, cu o vechime in atletism de 1 an.
|
||||||||
Experimentul a constat in saritura verticala cu contramiscare, cu aterizare pe suprafata plata si saritura in adancime de la 0,25 m, cu aterizare pe suprafata plata si desprindere din saritura in lungime, de pe loc (tip „broscute").
|
|||||||||||||||||||||||||
Legenda
- CMJ - Countre Movement Jump (saritura cu contra miscare)
- DJ - Drop Jump (saritura in adancime)
Proba de control principala: saritura in lungime fara elan, proba de control secundara: alergare de viteza, intensitate 100% cu start din picioare pe distanta de 30 m efectuata pe plat, atat la testarea initiala, cat si la testarea finala.
Mijloacele experimentului au constat in efectuarea pe durata a 4 saptamani x 3 antrenamente / saptamana care s-au efectuat dupa o incalzire standard prealabila, fiecare antrenament avand o durata de 90 minute. Probele de control s-au efectuat in aceeasi zi, atat la grupa experiment, cat si la grupa de control.
S-au executat 2 incercari pentru fiecare proba, luandu-se in considerare cea mai buna
|
# -p>0.05
** -p<0.005
& - r = 0.4753 corelatie nesemnificativa din punct de vedere statistic intre timpul pe 30 mp alergare de viteza si saritura in lungime de pe loc fara elan.
II.3. Discutii
Grafic nr. 1: Ilustrarea grafica a sariturii in lungime de pe loc la atleti in varsta de 11 ani: 
Grafic nr. 2: Ilustrarea grafica la testarea finala intre alergarea de viteza si saritura in lungime de pe loc la grupa experiment si control:
La proba de 30 mp, grupa experiment, intre testarea initiala si finala, a inregistrat o diferenta nesemnificativ statistic la p>0.05, ceea ce denota ca programul aplicat nu a influentat pozitiv viteza.
La proba de saritura in lungime de pe loc, grupa experiment, intre testarea initiala si finala, a inregistrat o diferenta semnificativa din punct de vedere statistic la p<0.0005, evidentiindu-se o crestere a mediei aritmetice de la 1,67 la 1,84 cm.
In timp ce la grupa experiment s-a inregistrat o diferenta nesemnificativa din punct de vedere statistic la alergarea de viteza si semnificativa statistic la lungime - la grupa de control s-au inregistrat diferente semnificative din punct de vedere statistic la ambele probe.
II.4. Concluzii si recomandari
Ipoteza cercetarii a fost confirmata doar partial. Astfel, la grupa experiment s-au imbunatatit semnificativ rezultatele detentei liniare. Nu se stie care ar fi fost rezultatele, daca experimentul ar fi durat 8, 12 saptamani; programul nu a fost eficient pentru alergarea de viteza, dovada fiind proba de control 30 mp cu start din picioare, la care nu s-au inregistrat diferente semnificative. Din datele de mai sus, reiese urmatoarea concluzie:
"Introducerea in antrenamentul copiilor a Countre Movement Jump (saritura verticala cu contra- miscare) si Drop Jump (saritura in adancime) influenteaza detenta liniara, dar nu si alergarea de viteza (cand experimentul s-a realizat pe o perioada scurta, de 4 saptamani)."
Se impune astfel repetarea aceluiasi experiment, dar pe o perioada mai lunga de timp.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Beaupre, G.S., Orr, T.E., Carter, D.R., An approach for time-dependant bone modeling and remodeling theoretical development. J Orthop Res 8:651-661, 1990.
2. Bobbert, M.F., Drop jumping. I. The influence of jumping technique on the biomechanics of jumping as a training method for jumping ability. Medicine and Science in Sports and Exercise, 19, 332-338, 1987.
3. Bobbert, M.F., Drop jumping. II. The influence of dropping height on the biomechanics of drop jumping. Medicine and Science in Sports and Exercise, 19, 339-442, 1987.
4. Bobbert, M.F., Drop jumping as a training method for jumping ability, Sports Medicine, 9, 1-22, 1990.
5. Gehri, D.J., Richard, M.D., Kleiner, D.M., Kirkendall, D.T., A comparation of plyometric training tehniques for improving verticaljump abilyty and energy production, J. Strenght and Cond. Res. 12 (2), 85-89, 1998.
